Episodul 2

Discutii pe net…o promisiune facuta cu gandul de a nu fi respectata: “Maine o sa vin la tine!”. Neincrederea, neconstientizarea sentimentelor ce ii incercau pe amandoi faceau ca aceste vorbe sa sune la fel cum ar suna un mars funebru la o nunta. Si totusi cineva trebuia sa ia initiativa! Astfel, cateva cuvinte au aparut in ferestra de mess: “Ti-am facut rezervare pentru maine seara la hotel!”. In continuare nimic nou, unu dintre eroi a crezut ca e vorba de-o gluma. Si totusi... a doua zi dimineata un telefon avea sa schimbe destinul personajelor noastre.
- Alo!
- Alo, da?
- Buna dimineata! Aveti o rezervare online pentru seara aceasta la noi. Confirmati prezenta dvs?
Un sentiment de incertitudine in simbioza cu rusinea unui raspuns negativ l-a cuprins pe unul din eroi.
- Da, dar voi ajunge spre seara, va rog sa nu dati camera.
- Ok, dar daca se intampla ceva neprevazut si nu puteti ajunge va rugam sa ne anuntati.
Dupa acest telefon timpul parca se dilatase, secundele pareau minute, minutele ore, orele zile. Incercat inca de intrebarea “Se merita oare ceea ce vreau sa fac?”, dar manat de un sentiment pe care nu il intelegea, personajul nostru se urca in masina si incepu sa conduca. In mintea lui exista un singur gand: “Esti sigur ca vrei sa faci asta?”. Ratiunea ii spunea sa se intoarca, dar inima ii dicta altceva. Pe drum au mai vorbit de cateva ori la telefon. In glasul fiecaruia se simtea o oarecare emotie. Cu o ora inainte sa ajunga la intalnirea cu persoana care ii trezise sentimente noi, eroul nostru puse mana pe telefon si forma numarul atat de bine cunoscut…stupoare nu raspundea nimeni. A incercat din nou dupa cinci minute… La fel, niciun raspuns. Dupa alte cinci minute de neliniste a incercat iar… Nimic! “Sa fie oare la fel ca toata lumea intalnita pana acum si sa vrea doar sa isi bata joc de oameni?” era gandul care ii macina mintea. Sa fim seriosi, cine nu ar fi crezut la fel in conditiile in care pana in acel moment telefonul nu suna de mai mult de doua ori pana ca in difuzor sa se auda vocea aceea atat de calda si cunoscuta?
Cu toate acestea si-a zis: “O sa merg, o sa ajung la locul stabilit de intalnire, daca nu e acolo ii trimit mesaj ca am ajuns, astept jumatate de ora si daca nu apare o sa ma intorc acasa”, dar nu se poate exprima in cuvinte cat isi dorea ca ceea ce gandea sa fie doar un scenariu demn de Zmeura de Aur!
Cu cateva minute inainte sa ajunga pe ecranul telefonului sau aparu simplu “Puiutz”. Era persoana care ii facea inima sa bata cu putere de cate ori vorbea cu ea. I-a explicat de ce nu a raspuns la telefon si i-a adresat intrebarea fireasca:
- Pe unde esti?
- La zece km de tine, a fost raspunsul.
- Eu sunt deja la locul de intalnire.
Manat de paranoia, in speranta ca persoana draga sa nu dispara, ii spuse:
- Ramai la telefon pana ajung!
- Bine, a venit raspunsul.
Mai sunt 3, 2, 1 km…..cateva sute de metri. Deja se contura silueta glasului pe care il adora deja. In sfarsit a venit momentul atat de mult asteptat. A oprit masina langa cealalta care-l astepta, a deschis geamul si a auzit niste cuvinte ce aveau sa ii rasune in minte de atunci incolo:
- A venit puiul meu!