14 aprilie 2008, cu siguranta o zi obisnuita pt. majoritatea oamenilor, la fel si pt. cele doua personaje ale povestii noastre. Toate acestea pana in momentul in care s-au intalnit. Oare cum? Simplu... Prin intermediul Internetului. Unul dintre personaje venea dupa o relatie pe care o terminase si ulterior incercase s-o reia, iar celalalt dupa multa suferinta cauzata de indecizia, ipocrizia si perfidismul oamenilor intalniti pana in acel moment.
Inceputul:
Doua poze de fiecare parte, o scurta descriere a fiecaruia. Toata lumea s-ar fi asteptat sa fie suficient. La fel si ei, dar surprize-surprize (fara Andreea Marin!) pt. ca n-a fost asa. Destinul le rezervase suficient de mult timp pt. a se cunoaste cu adevarat. Astfel au plecat impreuna in cautarea timpului pierdut, timp ce s-a dovedit a fi unul regasit cu fiecare zi ce trecea.
[Poate-o sa va intrebati de ce va spun aceasta poveste... Pur si simplu pt. a va impartasi bucuria si tristetea protagonistilor nostri, pt. a va reda speranta, pt. a va spune ca dragostea exista! Ea trebuie sa fie doar decoperita.]
Au urmat ore de discutii sterile considerate inutile. De ce? Pt. ca nu erau din aceeasi lume. Si totusi, printre cuvintele care nu duceau la nimic, un anume sentiment, usor ciudat isi facea simtita prezenta in mod inefabil. Si-au discutat, au discutat, au discutat pana.... a picat netul! A aparut de ambele parti un sentiment de neliniste pt. ca nu isi schimbasera inca id-urile de mess. "Oare cand va reveni netul? Ne vom regasi vreodata?". Asta era ceea ce gandeau amandoi, asadar telepatia deja functiona.
Pt. ca uneori viata iti rezerva surprize dintre cele mai placute si pe strada amorezilor nostri rasarise soarele.
Then... a new day has come, a new story will be written...
Dupa o noapte crancena in club s-a trezit cu gandul la interlocutorul virtual. Pam-pam! Minunea se intamplase: interlocutorul era on line! Momentul regasirii poate fi exprimat oricum, numai prin cuvinte asternute pe blog nu. De aici pana la schimbul de rigoare de id-uri de mess si de nr. de telefon n-a mai fost decat un pas. Unul sigur, apasat, ferm, pe care amandoi l-au facut in sincron!
In acest moment eroii nostri nu se gandeau decat la cine va face primul pas, cine va da primul semn, cine dintre ei va avea curajul sa spuna ce era de spus. Stim cu totii cat de greu e sa faci primul pas si la fel, precum ne spun legile firii, stim ca cel mai destept cedeaza, nu-i asa?
Asadar, privind pragmatic si-a luat inima-n dinti adica a tastat un simplu "Cat de mult ma iubesti?". In fata celuilalt monitor spasmele si contractiile corpului se jucau in voie. Dupa vreo ora de framantari apare si raspunsul: "Realizezi ce incerci sa-mi desenezi?". Restul e tacere...
P.S.: Pe principiul "Cand doi ce cearta al treilea castiga!", dragul nostru mess de toate zilele a castigat o noua iubire...
Inceputul:
Doua poze de fiecare parte, o scurta descriere a fiecaruia. Toata lumea s-ar fi asteptat sa fie suficient. La fel si ei, dar surprize-surprize (fara Andreea Marin!) pt. ca n-a fost asa. Destinul le rezervase suficient de mult timp pt. a se cunoaste cu adevarat. Astfel au plecat impreuna in cautarea timpului pierdut, timp ce s-a dovedit a fi unul regasit cu fiecare zi ce trecea.
[Poate-o sa va intrebati de ce va spun aceasta poveste... Pur si simplu pt. a va impartasi bucuria si tristetea protagonistilor nostri, pt. a va reda speranta, pt. a va spune ca dragostea exista! Ea trebuie sa fie doar decoperita.]
Au urmat ore de discutii sterile considerate inutile. De ce? Pt. ca nu erau din aceeasi lume. Si totusi, printre cuvintele care nu duceau la nimic, un anume sentiment, usor ciudat isi facea simtita prezenta in mod inefabil. Si-au discutat, au discutat, au discutat pana.... a picat netul! A aparut de ambele parti un sentiment de neliniste pt. ca nu isi schimbasera inca id-urile de mess. "Oare cand va reveni netul? Ne vom regasi vreodata?". Asta era ceea ce gandeau amandoi, asadar telepatia deja functiona.
Pt. ca uneori viata iti rezerva surprize dintre cele mai placute si pe strada amorezilor nostri rasarise soarele.
Then... a new day has come, a new story will be written...
Dupa o noapte crancena in club s-a trezit cu gandul la interlocutorul virtual. Pam-pam! Minunea se intamplase: interlocutorul era on line! Momentul regasirii poate fi exprimat oricum, numai prin cuvinte asternute pe blog nu. De aici pana la schimbul de rigoare de id-uri de mess si de nr. de telefon n-a mai fost decat un pas. Unul sigur, apasat, ferm, pe care amandoi l-au facut in sincron!
In acest moment eroii nostri nu se gandeau decat la cine va face primul pas, cine va da primul semn, cine dintre ei va avea curajul sa spuna ce era de spus. Stim cu totii cat de greu e sa faci primul pas si la fel, precum ne spun legile firii, stim ca cel mai destept cedeaza, nu-i asa?
Asadar, privind pragmatic si-a luat inima-n dinti adica a tastat un simplu "Cat de mult ma iubesti?". In fata celuilalt monitor spasmele si contractiile corpului se jucau in voie. Dupa vreo ora de framantari apare si raspunsul: "Realizezi ce incerci sa-mi desenezi?". Restul e tacere...
P.S.: Pe principiul "Cand doi ce cearta al treilea castiga!", dragul nostru mess de toate zilele a castigat o noua iubire...
Interesant blogul. Asteptam si.... episodul 3, poate? :)
RăspundețiȘtergere